Adolescenţă metalică de Adrian Mielcioiu

Adolescenţă metalică
de Adrian Mielcioiu

2017

ISBN 978-606-985-052-7

Preţ: 15 lei

– C U M P Ă R Ă   A C U M –

*   *   *

Volumul de faţă este alcătuit, în principal, din poezii inedite scrise cu muzica formaţiei Metallica în fundal, într-o perioadă în care personalităţile fluide ale adolescenţilor îşi disputau două feluri principale de identificare: metalistul şi depeşarul.

*   *   *

The Black Album, din 1991, a fost un seism care a creat sensibilitatea unei întregi generaţii. În ciuda faptului că Metallica este muza acestui volum, aş compara cartea de juneţe a lui Adrian Mielcioiu cu albumul Hermeticum al celor de la Daemonarch. Dacă Fernando Ribeiro îşi revizitează textele oculte scrise în adolescenţă pentru a le resemantiza într-o artă poetică black metal, autorul piteştean pariază pe autenticismul unor texte furioase şi senzuale, scrise în epoca în care nu dai doi bani pe alteritatea poetică. Pariu câştigător, pentru că textele nu şi-au pierdut intensitatea şi mireasma tăioasă.
* Ştefan Bolea

*   *   *

Sub cloşca din spatele blocului
[1981-1989]

când l-a trezit numai pe el n-a înţeles ce se întâmplă
fratele mai mic continua să doarmă liniştit
în patul din care se ridicase cu greu
după insistenţele şoptite ale mamei

de obicei se trezeau amândoi odată
după ce mama intra ca o vijelie în dormitor
şi în timp ce deschidea fereastra să se aerisească
îi îndemna să se scoale mai repede

spre baie mama l-a grăbit din nou
amintindu-i ce zi importantă e astăzi
şi pentru o clipă era cât pe ce să se întoarcă în pat

prima zi de şcoală explodase şi în viaţa lui
proiectându-l pe marginea unui crater adânc
de pe fundul căruia fratele lui se vedea şi mai mic
ghemuit ca un fetus în pântecul viselor

după ce şi-a înghiţit la repezeală micul dejun
mama l-a închis până la gât într-o uniformă întunecată
care nu avea nimic în comun cu cea de şoim al patriei

se simţea ca un pui de pasăre
care-şi schimbase penajul colorat
cu unul cu care să poată dispărea definitiv
sub cloşca comunistă din spatele blocului

mama i-a dăruit un zâmbet care nu anunţa nimic bun
şi l-a tras repede după ea afară din casă
până la aleea care le despărţea blocul de şcoală
din acea zi aleea din spatele blocului
avea să fie linia de demarcaţie între două lumi
pe care opt ani mintea lui le va transcrie separat
pe foile mototolite ale emisferelor cerebrale
după care le va arunca la coşul de gunoi al memoriei”

 

 

 

 

 

Anunțuri
%d blogeri au apreciat asta: