Raftul de poezie
Colecţie coordonată de Mihai Curtean.
Pelerinaj în pustiu de Mălin Stan
Mălin Stan, ca autor, practică un fel de autism poetic dus până la extrem, încât războiul se autentifică în interior. În fond, chiar şi poezia însăşi, la limită, este tot o formă de autism, nerecunoscută de vreo autoritate. El, însă, îl denumeşte altfel în simţ. Însă „pustiu” înseamnă, la el, o recluziune voluntară. (Mihail Gălăţanu) – vezi mai mult
Poezia lui Ovia Herbert, neatentă să inventeze un nou „gen de poezie”, nici măcar vreo formă nouă de metaforă, nici să copleşească printr-o tehnică sofisticată imagistică, pare să vrea doar să pună mişcarea lui către o iniţiere, dubioasă pe deasupra, pentru că se află sub zodia drogurilor de tot felul, pe care e posibil să nu le fi epuizat încă în ceea ce „povesteşte”. (Nina Vasile) – vezi mai mult
„e frig pe magheru, maimuţ, /e frig în instituţii. / ca o şopârlă mă târăsc spre tine, / cu o frică de oţel, de cale ferată. / e burtă, e foame, maimuţ, / şi toate de-aici sunt din plastic rece. / nici dinţii tăi nu sunt vii. / au vânătul ăla sticlos. // taie carnea bucăţi mici, s-o pot înghiţi. / e brumă, e grindină pe straße, maimuţ, / ca un cui ruginit mă-nfig în mine, / ca un cap de alien…” – vezi mai mult
Inima din creier de Emil Cătălin Neghină
Poet, autor dramatic, actor, muzician etc., Cătălin Neghină e un artist rar, la propriu şi la figurat. […] „Inima din creier” e un extraordinar volum de poeme. De dragoste, desigur, şi-n care poetul ne oferă o Ea care ne face încă o dată să credem că de asta există poezie şi artă în lume. (Ioan Radu Văcărescu) – vezi mai mult
Verde şi albastru cu Odin de Marius Mitea
Imaginarul poeziei lui Marius Mitea e în acelaşi timp post-suprarealist şi minimalist, o combinaţie de pe urma căreia are de câştigat această carte. Când iei în mână această carte, parcă ai lua o grenadă cu inelul scos. Eu, unul, i-am auzit explozia! (Dumitru Crudu) – vezi mai mult
Impresia care m-a marcat după lectură este intensitatea simţirii. Căci poetul scrie despre dragoste şi singurătate, despre inabordabila, dar şi sufocanta Milena. Disperare, dorinţă şi plictis simulate, minimalism casnic amestecat cu o tensiune incandescentă. (Felix Nicolau) – vezi mai mult
Veşti din Utopia de Liviu Nanu
Liviu Nanu îşi păstrează umorul când scrie, chiar dacă subiectele despre care o face sunt, deseori, grave. Dar nu faţa lungă şi tristă, nu morga şi aerul solemn dau „chip” poeziei sale, ci un soi de energie generată de seninătatea bărbatului trecut printr-o viaţă din care a înţeles lucrurile esenţiale. (Robert Şerban) – vezi mai mult
Instincte canibalice de Liviu Ofileanu
Liviu Ofileanu îşi asumă identitatea scriitorului mexican criminal în serie José Luis Calva Zepeda, poreclit de presă el poeta caníbal. (…) Aşadar, poezie bazată pe crime reale, un poet matur în expresie şi o carte revoluţionară pentru ceea ce înseamnă subiect în poezia română. (Mihai Curtean) – vezi mai mult
Camiku (ed. a 2-a) de Mihai Curtean
Mihai Curtean e, în egală măsură, un poet de inteligenţă speculativă, un poet atent la construcţie şi mai ales la coeficientul de diferenţă pe care trebuie să-l aducă. (…) Cred că avem în faţă un poet adevărat, inovativ şi substanţial deopotrivă. (Al. Cistelecan) – vezi mai mult
Sub via fiinţei plâng strugurii de Ioan Barb
Poezia aspră a lui Ioan Barb, mizând (…) pe direcţia unui expresionism ardelean încercat de demult de afinii lui Aron Cotruş, numeşte o tradiţie a scrisului transilvan din care nu lipsesc rugăciunea, invocaţia, rictusul energiilor dezlănţuite. (Cornel Ungureanu) – vezi mai mult
Taxa pe viciu (ed. a 2-a) de Dan Herciu
Dan Herciu îşi joacă perfect ritmurile şi cadenţa, relaţia sa cu textul e liberă şi netensionată, dar şi inducătoare de nelinişti. Ca în jam-session-urile lui Jack Kerouac, de pildă, versurile sunt monotone şi surprinzătoare în chiar aceeaşi clipă, naive cu tâlc, precum refrenele de jazz, improvizate cu schepsis. (Irina Petraş) – vezi mai mult
Ochelarii mamei mari de Niu Herişanu
Istorii recente sau mai îndepărtate ne sunt prezentate în ramele unui cotidian unde filozofiile sunt fireşti, arta e necesară, morala prezentă şi dragostea abia insinuată se află pretutindeni. (…) O provocare borgesiană de a descoperi, după sunetele care alcătuiesc cuvinte, omul şi lumea lui. (Dan Ioan Bogdan) – vezi mai mult
Picătura de infinit de Ioan Barb
Stăpânit de o patimă ardentă pentru vers, a reuşit să-l pună într-o poezie deloc stridentă, dar orgolioasă. (…) Prin „Picătura de infinit”, Ioan Barb ajunge să fie un poet de veritabile carate. (Silviu Guga) – vezi mai mult
Editura A.T.U. 