Ovia Herbert

Până în 1989, de ziua mea se ţineau osanale, parade etc., naţionale şi televizate, eram şi eu cel mai iubit fiu anonim, născut norocos pe 26 ianuarie. După revoluţie, întâlnirea care a schimbat multe în viaţa mea s-a petrecut în 1993, la Alexandria, cu cei autointitulaţi mult mai târziu Grupul Rotocolarilor (sau Grupul Zero sau Şcoala dintre Brazi). În ordinea numerelor de pe tricouri, cu tot cu porecle, ei sunt: Valentin Nicolae (raul t. modig sau raul t. velocitat sau gabriel blajinul), Lucian Damiev (Lucian Clarpestru) şi Marco (de marco). Împreună cu ei am conceput, tehnoredactat şi aruncat sub ochii cititorilor avizi ai urbei două foi de atitudine cu pretenţii culturale limitate, „Lama de ras(ă)” (1999) şi „Efectul de seară” (1999-2001). „Efectul” şi-a continuat povestea încă două numere, odată cu descinderea mea în Bucureşti în 2000, cu ajutorul celor doi: Andrei Peniuc şi Adrian Urmanov. Împreună cu ei, m-am combinat la performance poetic în două cluburi bucureştene, Lennoir şi Club A, sub denumirea de „Secta insecta”, când a apărut într-o ediţie underground (bătut la maşina de scris) o parte din volumul „Deschiderile”. În 2004, cu sprijinul criticului Marin Mincu, apar „Deschiderile” la Editura Pontica, iar în anul următor volumul ia Premiul pentru debut al A.S.B. Prin 2007, un grupaj de texte apare în antologia bilingvă „No Longer Poetry – New Romanian Poetry”, la Heaventree Press. În mediul internautic continuu împreună cu Valentin Nicolae povestea rotocolarilor, pe blogul grupulrotocolarilor.blogspot.com, iar povestea mea, cu ceva întreruperi din cauza dispoziţiilor fluctuante, pe inhalatii.blogspot.com.